PROIECT

Monitorizare

Monitorizarea faunei sălbatice – în ce constă efectiv?

Monitorizarea faunei sălbatice se referă la documentarea și monitorizarea continuă a populațiilor de animale sălbatice în habitatele lor naturale. Monitorizarea colectează date privind apariția, distribuția și frecvența animalelor sălbatice. În ceea ce privește râsul din Turingia, utilizarea monitorizării răspunde la întrebarea legată de unde trăiesc deja râșii și cât sunt de mulți. În cadrul proiectului nostru de monitorizare a râșilor, folosim trei metode principale: fotocapcane, monitorizarea cu coliere GPS și supravegherea genetică.

Cum funcționează fotocapcanele?

Fotocapcanele sunt niște camere care se declanșează automat ori de câte ori este detectată o mișcare sau o sursă de căldură în raza lor de acțiune. În ultimele decenii, fotocapcanele au devenit o metodă standard de cercetare a faunei sălbatice, în special pentru observarea și evaluarea populației speciilor de animale nocturne și discrete.

În cazul râșilor, cercetătorii profită și de faptul că animalele pot fi identificate după tiparul lor de pe blană. Prin urmare, există posibilitatea ca pozele să fie analizate, să se distingă fiecare râs în parte și să fie numărați.

Desigur că există posibilitatea ca nu toți râșii din zona supravegheată să fie prinși de camerele noastre. Însă, cu ajutorul metodelor statistice moderne, e posibil să estimăm numărul real de râși și/sau densitatea populației acestora din numărul de râși fotografiați, frecvența și distribuția imaginilor.

De ce au râșii coliere de monitorizare?

Toți râșii eliberați în cadrul proiectului nostru poartă coliere cu GPS. În acest fel, putem urmări soarta râșilor după eliberare și îi putem monitoriza îndeaproape. Emițătorul ne anunță de 1-2 ori pe zi unde se află râsul respectiv și astfel primim informații despre cum folosesc spațiul râșii eliberați.

Transmițătoarele GPS sunt o metodă standard de cercetare a faunei sălbatice. Acestea sunt concepute în așa fel încât să nu încurce animalul în viața lui de zi cu zi. La sfârșitul duratei de viață a bateriilor (după aproximativ un an), emițătorul se deschide automat și cade de la gâtul râsului.

Ce este monitorizarea genetică?

Când un râs a ucis o pradă, putem obține deseori mostre din saliva acestuia de pe carcasa încă proaspătă. Aceste mostre pot fi apoi analizate în laborator pentru a se crea profilul genetic (amprenta genetică) al râsului. Prelevarea acestor probe este făcută de obicei de ofițerii voluntari din comunitatea de vânători din Turingia. Alte surse potențiale pentru a obține material genetic de la râși sunt prin intermediul fecalelor și a părului, dar acestea sunt mult mai greu de găsit în sălbăticie.

Datele genetice vin în completarea celorlalte două metode de monitorizare. Profilele genetice pot fi folosite pentru a determina gradul de rudenie dintre râși. În cazul unui râs imigrant, datele sale genetice oferă informații și despre origina imigranților. În cele din urmă, prin monitorizarea genetică pe termen lung, diversitatea genetică a populației de râși din Pădurea Turingiană poate fi monitorizată constant.

Ce am aflat până acum despre râșii din Turingia?

În 2019, am început monitorizarea sistematică cu ajutorul fotocapcanelor amplasate în Munții Harz din Turingia și în zonele forestiere care se află la sud de Munții Harz. În timpul acestei monitorizări, am reușit să facem peste 200 de fotografii în care se disting mai mulți râși.

În timp ce prezența râșilor în Munții Harz din Turingia nu șochează pe nimeni, ne-am axat mai mult pe zonele forestiere fragmentate din Eichsfeld care se află în nord-vestul Turingiei, deoarece aceste zone de pădure sunt potrivite pentru construirea unui coridor de dispersie pentru râși.

La nord de Eichsfeld, aproape de granița cu Saxonia Inferioară, am putut detecta începând cu 2019 doi râși care s-au stabilit permanent acolo. Unul dintre acești râși este o femelă cu codul B1073w, care începând cu anul 2020 a făcut mai mulți pui în nordul districtului Eichsfeld. Chiar și așa, colonizarea permanentă a districtului Eichsfeld și a zonelor forestiere de la sud nu a avut loc până acum.

În toamna anului 2021, am început monitorizarea Pădurii Turingiene cu fotocapcane, în prima fază doar pe o suprafață de aproximativ 900 de kilometri pătrați în mijlocul Pădurii Turingiene. Au fost deja fotografiați râși acolo, dar au fost făcute doar trei poze până în primăvara anului 2023. Comparativ cu numărul mare de imagini din nord-vestul Turingiei, acest lucru arată clar că râsul este încă un oaspete foarte rar în mijlocul Pădurii Turingiene. În general, aceștia sunt masculi care hoinăresc.

Cum va continua monitorizarea râșilor din Pădurea Turingiană?

Toți râșii eliberați în cadrul proiectului nostru sunt dotați cu coliere cu GPS. Acest lucru ne permite să monitorizăm îndeaproape soarta lor pe o perioadă de un an. Pe lângă telemetrie, încă de la început am folosit și fotocapcane pe o suprafață mare. În acest fel, râșii eliberați (și eventual și puii acestora) pot fi observați în continuare, chiar și după ce colierele cu GPS au căzut. Mai mult, putem evalua dacă populația nou formată din Pădurea Turingiană continuă să se dezvolte datorită imigrării altor râși (de exemplu din Munții Harz). Datele de la fotocapcane vor fi completate cu datele de la monitorizarea genetică.